Constantin Brâncuși

Brâncuși, simplitate esențială filosofică …

 

Image result for brancusiConstantin Brâncuși, unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX, s-a născut în Hobița, Gorj, în anul 1876.
După ce a studiat la școlile de artă din Craiova și București, Brâncuși a mers în Franța, în 1904, într-un Paris aflat sub semnul mișcării avangardiste.
În 1907, devenea ucenic în atelierul lui Auguste Rodin, pentru scurt timp. Această experiență i-a inspirat lui Brâncuși o viziune/filosofie asupra artei, ce a pus în centrul său simplitatea și puritatea formelor.
Ca o contra-reacție la viziunea lui Rodin, Brâncuși a arătat preocupare pentru captarea esenței și exprimarea acesteia, făcând uz de cât mai puține mijloace ”formale”; în acest mod, sculptorul român încerca să-și pună în aplicare viziunea, conform căreia mijloacele formale sunt exterioare esenței, pe care dorea să o exprime în arta sa.
Opera lui Brâncuși are, de altfel, o certă esență filosofică, asupra căreia ne vom opri, sintetic, în cele de mai jos.
Simplitatea, ca valoare cardinală în filosofia artei sale, reprezenta, pentru Brâncuși, o modalitate de a ajunge la realitatea arhetipală a lucrurilor.
Această preocupare creatoare pentru ”realitatea lucrurilor” este, fără îndoială, una cu o clară rezonanță platoniciană (influența platoniciană din demersul creator al lui Brâncuși, se pare că datează din perioada cursurilor de la Școala Națională de Arte Frumoase din București, cursuri în cadrul cărora Brâncuși ar fi studiat Platon).
De altfel, istoricii artei recunosc unanim că Brâncuși a avut o ”Platonic agenda”- așa s-ar explica și faptul că ”Brâncuși a purificat (n.n. curățat) opera sa de orice trăsătură atrăgătoare. A eliminat orice motiv care să distragă atenția de la ce consideră el a fi ideea centrală… a încercat să transforme sculptura sa într-o filosofie în lucru (n.n. în desfășurare)”( Dorothy Adlow, ”Brancusi”, 1972)
Părerea lui D. Adlow era împărtășită și de Angus Wilson (”A Visit to Brancusi’s”, publicat în ”New York Times Book Review and Magazine”, 19 August 1923) –
”Pe Brâncuși nu-l satisfac lucrurile efemere, el caută adevărul etern. Simplele umbre și reflecții nu sunt mai mult decât un substitut pentru ce este, cu adevărat, real”.

Perspectiva platoniciană a sculptorului este evidentă și în modul în care concepe formele:

”Cred că adevărata formă trebuie să sugereze infinitatea. Suprafețele ar trebui să arate ca și când continuă la infinit, ca și când, provenind din materie, ar deveni o existență completă și perfectă” – opinie publicată de Adeline L. Atwater, în ”A Recluse of Modern Art” ( New York Herald Tribune Magazine, vol. LXXXIX, 12 ian. 1930).

Eric Shanes, în ”Ideal forms: Brancusi the Platonist…” (2010), aprecia că în acest sens – al separării conceptuale ideal(etern)/mundan(efemer) – trebuie înțelese și sculpturile columnare ale lui Constantin Brâncuși, ce au precedat Coloana Infinită.

În Coloană, dar și în Ansamblul de la Tg-Jiu, în general, istoricii de artă identifică, dincolo de substanța filosofică, certe motive ale artei populare românești.
Astfel, Coloana fără Sfârșit aduce aminte de stâlpii caselor tradiționale românești. Coloana a fost interpretată filosofic ca axis mundi, fiind considerată o creație ce încorporează în sine conceptul infinității și sugerează o străpungere a transcendenței (Amelia Miholca –” Constantin Brancusi’s Primitivism”, 2014, Arizona State University).

Poarta Sărutului, simbol al unei treceri spre o altă viață, încorporează, la rându-i, motive din arta populară românească, fiind o variație din piatră a porților tradiționale românești.

”Motivul cercului divizat în două părți egale(…) Cercul reprezintă doi îndrăgostiți. Face, de asemenea, trimitere la motivul popular al soarelui. Imaginea circulară a soarelui este un motiv recurent al artei populare românești. Este reprezentat ca simplu cerc, sau ca un cerc cu șase raze. În Oltenia natală a lui Brâncuși, motivul este specific porților de lemn din secolul al XIX-lea și început de secol XX.”(Miholca, A.)

Brâncuși a ales piatra, ca material pentru Poarta Sărutului, tocmai pentru că e mai rezistentă decât lemnul, materialul tradițional al porților tradiționale din satul românesc). Istoria recentă ne-a demonstrat că nu este suficient de rezistentă pentru a face față neglijențelor multiple, specifice gorjenilor contemporani, urmașii genialului sculptor.

Se poate scrie/ s-a scris enorm despre Brâncuși și arta sa, însă trebuie spus că filosofia artei sale rezidă tocmai în demersul creator de tip esențialist, catalogat drept ”platonician”, un demers ce identifică, reliefează și sculptează ființa,”în-sinele”, ”disimulat” în materie, în aparența imediată, fenomenală.
Ceea ce rezultă este genialitatea unei simplități arhetipale, esențiale, în care se îmbină tradiția cu modernitatea, reiterând principiul brâncușian – frumusețea e dată de armonia contrariilor.
Creator al unei arte cu profunde esențe filosofice, Brâncuși este creditat ca fiind cel care a orientat sculptura modernă spre viitor (Edith Balas -”Brancusi and Romanian Folk Traditions”).

Cerasel CUTEANU

Translate »